Este conflictul dintre părinţi un motiv temeinic de a nu se acorda autoritate părintească comună?

ÎNTREBARE:

Bună ziua, Va transmit o hotarare deoasebit de ciudata pronuntata de judecatoria sector 5 Bucuresti. din cate veti vedea in opinia judecatoarei, autoritatea parinteasca comuna se poate exercita doar daca partile se inteleg,  prin urmare, nu se poate acorda in caz de conflict, adica tocmai in cazurile in care partile se adreseaza instantei!!!!! Mai jos ,un fragment din motivare: “Autoritatea părintească comună - care constituie regula în materie, Conform art.503 şi art.397 Cciv. - a fost instituia. de legiuitor în scopul promovării şi protejării unei bune dezvoltări a copilului, prin luarea în comun a deciziilor importante, cum sunt cele referitoare la educaţie, la tratament medical, la reşedinţa minorului, la administrarea bunurilor sale etc., () astfel de modalitate a realizării responsabilităţii parentale constituind un element de normalitate în cadrul relaţiilor dintre părinţi şi copii. Un element esenţial insă pentru ca autoritatea părintească comună să poată fi exercitată cu eficienţă este ca: părinţii să aibă atât voinţa, cât şi capacitatea de a coopera în interesul copilului. In caz contrar, orice decizie ce ar trebui luată de părinţi cu privire la situaţia copilului nu ar constitui decât surse de noi stări conflictuale între ei, cu consecinţe negative asupra copilului.” dupa cum veti vedea, instanta considera ca , in speta, partile nu se inteleg de bunavoie, prin urmare, respinge cererea de custodie comuna. Astept comentarii, Avocat A.G

RĂSPUNS ARPCC:

Stimată doamnă,

Nu putem decât să ne exprimăm consternarea cu privire la acest mod de a răstălmăci texte legale care sunt cât se poate de clare cu privire la prezumţia de autoritate părintească comună.

Cu siguranţă că este de preferat ca părinţii să aibă o relaţie de bună înţelegere dar, în mod evident, acest lucru nu este posibil totdeauna. În aceste situaţii de neînţelegeri între părinţi soluţia prevăzută de legiuitor nu este în nici un caz cea de a acorda exercitarea unică a autorităţii părinteşti ci dimpotrivă de a forţa părinţii să se înţeleagă stabilind un aranjament în care autoritatea părintească se exercită în comun. Aceasta îi va face pe fiecare dintre ei să înţeleagă că nu poate să ejecteze pe celălalt din viaţa copilului şi că, astfel, trebuie să facă fiecare un pas spre conciliere.

Faptul că părinţii nu se înţeleg, nu reprezintă în sine un motiv temeinic pentru a se face aplicare prevederilor art. 398 din NCC, aşa cum se poate vedea din criteriile enunţate de către Curtea Supremă de Justiţie a Olandei, criterii disponibile în iurispedia în comentariile art. 398 NCC:

·         Se acordă custodie unică atunci când un părinte este alcoolic sau suferă de o boală psihică gravă, spre exemplu, este posibil ca respectivul părinte să nu poată lua decizii referitoare la şcolarizarea minorului sau tratamentul medical pe care acesta ar trebui să îl urmeze (jurisprudenţa Curţii Supreme a Olandei 18 martie 2005, LJN AS 8525).^[1]

·         Nu reprezintă o bază suficientă pentru a decide custodie unică faptul că unul dintre părinţi nu doreşte să mai colaboreze cu fostul soţ sau fosta soţie în procesul decizional privind creşterea copilului, acest fapt nu este suficient ca instanţa să se abată de la regula generală şi să garanteze custodie unică (Curtea Supremă a Olandei 10 septembrie 1999, NJ2000, 20 m. nt. S.F.M. Wortmann ; Curtea Supremă a Olandei 15 decembrie 2000, NJ 2001, 123 m. nt S.F.M. Wortmann). ^[1]

·         Chiar dacă ambii părinţi solicită un aranjament de tip custodie unică completat de un drept de acces, acest fapt nu va fi o bază suficientă pentru a garanta decizia finală a instanţei. (Asser-De Boer, par.820d). De fapt, singura modalitate care garantează acordarea custodiei unice este dacă părinţii pot convinge instanţa că un aranjament de tip custodie unică serveşte mai bine intereselor copilului decât custodia comună.^[1]

·         Curtea Supremă a Olandei a formulat un test pentru a determina când trebuie aprobata cererea de custodie unică formulata de unul dintre părinţi. Judecătorul procesului trebuie să fie convins că problemele dintre părinţi sunt atât de serioase încât riscul ca minorul să sufere ca urmare a continuării custodiei comune, să fie atât de mare încât să nu poată fi acceptat. Ba mai mult, nu trebuie să existe nicio aşteptare ca problemele părinţilor să poată fi rezolvate în viitorul apropiat. (Curtea Supremă a Olandei 18 martie 2005, LJN AS8525, Curtea Supremă a Olandei 15 februarie 2008, LJN BB9669). Aceasta regula are de la 1 martie 2009 putere statutară deoarece este inclusă în Articolul 1 : 251a(1) al Codului Civil Olandez (Continuare al actului Parenthood and Careful Divorce Act, 27 noiembrie 2008, Staatsblad 2008, 500 Articolul J. Rezoluţie de Implementare 6 februarie 2009, Staatsblad 2009, 56).

De asemenea, vă sugerăm în acest sens să parcurgeţi studiul Prof. Dr. jur. Roland Proksch privitor la implementarea custodiei comune în Germania. Nu doar să îl citiţi ci şi să îl depuneţi instanţei de apel pentru ca să se demonstreze că nu doar părinţii care se înţeleg trebuie să primească custodia Comună a copilului ci şi, părinţii în care există conflicte. Prof. Dr. jur. Roland Proksch este un specialist în drept din Germania implicat în sprijinirea cercetării pe tema de separării părinţilor şi a divorţului. În 1998 Institutul a fost angajat de către de Ministerul Federal al Justiţiei din Germania, pentru o cercetare privind punerea în aplicare a reformei de dreptului copilului. Studiul a fost şi este cunoscut în literatura de specialitate sub denumirea de Raportul Proksch.^. Studiul afirma pentru prima oară, în baza unui set de date cuprinzător că, aranjamentul de tip custodie comună este în beneficiul minorilor prin reducerea tensiunilor între părinţi, ca urmare a separării. Cităm câteva din concluziile raportului:

• Cercetarea a putut astfel să demonstreze că nu există un conflict de mame împotriva taţilor, ci conflicte între părinţi cu care copiii locuiesc (părinţii rezidenţi) şi părinţii cu care copiii lor nu locuiesc în mod statornic (părinţii nerezidenţi). Conform Dr. Proksch "eliminarea" unui părinte în procesul de transfer a custodiei unice dă naştere la tensiuni considerabile în timp ce, pe de altă parte dacă custodia comună este obţinută, nu ar exista un" perdant".
• Se afirmă că obţinerea custodiei comune are o mare valoare simbolică şi psihologică, în special pentru părintele care a fost în mod sistematic eliminat mai devreme. Deşi intervine celălalt părinte în educaţia copilului, aceasta promovează, din lipsă de alternative mai bune, satisfacerea regulii de bună purtare în discuţii partea ambilor părinţi.
• Studiul afirmă că custodia comună necesită ca tatăl şi mama să fie implicaţi post-divorţ şi aceasta aduce beneficii copiilor. Se reduc astfel conflictul presant şi de multe ori extrem de emoţional precum şi procedurile costisitoare de judecată.
• Studiul de asemenea precizează că custodia comună promovează cooperarea părinţilor în probleme de soluţionare consensuală post-maritale şi de acces ceea ce este benefic copilului.

Vă sugerăm următoarele:

1. Să faceţi apel şi să depuneţi în apel extrase din iurispedia, acest răspuns precum şi raportul complet al dr. Proksch. Raportul se poate descărca de la adresa web http://www.arpcc.ro/docs/pg/003  
2. Să transmiteţi în formă printată d-nei judecător, pe adresa judecătoriei raportul complet. Poate aceasta va ajuta pe instanţa să îşi schimbe perspectiva, pentru cazurile pe care le va judeca în viitor.

Cu deosebită consideraţie,

Codin Băltăgan