Autor: MARINELA CĂLIN procuror Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova
Aspecte teoretice şi practice privind infracţiunile contra familiei prevăzute în codul penalContinuarea lucrării publicată în revista „Drepturile minorilor” Nr. 1/2006
Noţiunea şi conţinutul constitutiv al infracţiunii de nerespectare a măsurilor privind încredinţarea minorului
Potrivit art. 307 C.pen., constituie infracţiune reţinerea de către un părinte a copilului său minor, fără consimţământul celuilalt părinte sau al persoanei căreia i-a fost încredinţat minorul. De asemenea, constituie
infracţiune, potrivit alin. 2 al art. 307 C.p., fapta persoanei căreia i s-a încredinţat minorul prin hotărâre judecătorească, spre creştere şi educare, de a împiedica în mod repetat pe oricare dintre părinţi să aibă legături personale cu minorul, în condiţiile stabilite de părţi sau de organul competent.
Codul familiei conţine prevederi referitoare la încredinţarea minorului unuia dintre părinţi, în caz de divorţ, precum şi dispoziţii referitoare la încredinţarea acestuia unei terţe persoane, atunci când părinţii nu-i pot asigura o creştere şi educare corespunzătoare.
Preocupat de a asigura o cât mai completă şi eficientă ocrotire a minorului, legiuitorul a prevăzut, în asemenea cazuri, posibilitatea menţinerii legăturii acestuia cu părintele sau cu părinţii în grija cărora nu se mai află.
Condiţiile în care minorul urmează să aibă legături cu celălalt părinte sau cu ambii părinţi se stabilesc de către părţi sau de organul competent, iar părintele sau persoana căreia minorul i-a fost încredinţat spre creştere şi educare are datoria să contribuie la menţinerea şi întărirea acestei legături. Prin urmare, fapta prin care un minor este îndepărtat în mod abuziv de un părinte sau de ambii părinţi, fiind de natură să slăbească relaţiile de familie şi să primejduiască creşterea şi educarea minorului, este o faptă care prezintă pericol social şi care este şi trebuie să fie incriminată.(1)
Pentru existenţa infracţiunii de nerespectare a măsurilor privind încredinţarea minorului, se cere preexistenţa unei situaţii, aceea ca un copil să fie încredinţat unuia din părinţi sau unei anumite persoane, prin hotărâre
judecătorească. Situaţia premisă decurge aşadar din luarea pe cale judecătorească a măsurii de încredinţare a minorului, ca urmare a pronunţării unei hotărâri de divorţ ori de decădere din drepturile părinteşti.(2)
Obiectul juridic special al infracţiunii este constituit de relaţiile sociale a căror formare, desfăşurare şi dezvoltare normală impun respectarea măsurilor luate privitor la încredinţarea minorului, pentru asigurarea creşterii şi educării lui pentru păstrarea legăturii acestuia cu părinţii săi.
Infracţiunea de nerespectare a măsurilor privind încredinţarea minorului, de regulă, nu are obiect material, ea nefiind îndreptată asupra unei valori materiale. În raport de modalitatea concretă de săvârşire a elementului material al laturii obiective, infracţiunea poate avea obiect material corpul minorului, atunci când reţinerea acestuia se realizează prin acţiuni fizice de imobilizare, izolare, exercitate asupra lui.
Acţiunea de reţinere sau împiedicare a minorului de a avea legături cu părinţii săi poate fi realizată fără mijlocirea contactului fizic cu corpul acestuia, situaţie în care infracţiunea este lipsită de obiect material.(3)
Subiectul activ nemijlocit este calificat de calitatea de părinte al minorului sau persoana căreia i-a fost încredinţat spre creştere şi educare.
Prin urmare, autor al infracţiunii nu poate fi decât părintele minorului – firesc sau adoptiv – sau persoana căreia i-a fost încredinţat minorul spre creştere şi educare.
Potrivit art. 307 C.pen., constituie infracţiune reţinerea de către un părinte a copilului său minor, fără consimţământul celuilalt părinte sau al persoanei căreia i-a fost încredinţat minorul. De asemenea, constituie
infracţiune, potrivit alin. 2 al art. 307 C.p., fapta persoanei căreia i s-a încredinţat minorul prin hotărâre judecătorească, spre creştere şi educare, de a împiedica în mod repetat pe oricare dintre părinţi să aibă legături personale cu minorul, în condiţiile stabilite de părţi sau de organul competent.
Codul familiei conţine prevederi referitoare la încredinţarea minorului unuia dintre părinţi, în caz de divorţ, precum şi dispoziţii referitoare la încredinţarea acestuia unei terţe persoane, atunci când părinţii nu-i pot asigura o creştere şi educare corespunzătoare.
Preocupat de a asigura o cât mai completă şi eficientă ocrotire a minorului, legiuitorul a prevăzut, în asemenea cazuri, posibilitatea menţinerii legăturii acestuia cu părintele sau cu părinţii în grija cărora nu se mai află.
Condiţiile în care minorul urmează să aibă legături cu celălalt părinte sau cu ambii părinţi se stabilesc de către părţi sau de organul competent, iar părintele sau persoana căreia minorul i-a fost încredinţat spre creştere şi educare are datoria să contribuie la menţinerea şi întărirea acestei legături. Prin urmare, fapta prin care un minor este îndepărtat în mod abuziv de un părinte sau de ambii părinţi, fiind de natură să slăbească relaţiile de familie şi să primejduiască creşterea şi educarea minorului, este o faptă care prezintă pericol social şi care este şi trebuie să fie incriminată.(1)
Pentru existenţa infracţiunii de nerespectare a măsurilor privind încredinţarea minorului, se cere preexistenţa unei situaţii, aceea ca un copil să fie încredinţat unuia din părinţi sau unei anumite persoane, prin hotărâre
judecătorească. Situaţia premisă decurge aşadar din luarea pe cale judecătorească a măsurii de încredinţare a minorului, ca urmare a pronunţării unei hotărâri de divorţ ori de decădere din drepturile părinteşti.(2)
Obiectul juridic special al infracţiunii este constituit de relaţiile sociale a căror formare, desfăşurare şi dezvoltare normală impun respectarea măsurilor luate privitor la încredinţarea minorului, pentru asigurarea creşterii şi educării lui pentru păstrarea legăturii acestuia cu părinţii săi.
Infracţiunea de nerespectare a măsurilor privind încredinţarea minorului, de regulă, nu are obiect material, ea nefiind îndreptată asupra unei valori materiale. În raport de modalitatea concretă de săvârşire a elementului material al laturii obiective, infracţiunea poate avea obiect material corpul minorului, atunci când reţinerea acestuia se realizează prin acţiuni fizice de imobilizare, izolare, exercitate asupra lui.
Acţiunea de reţinere sau împiedicare a minorului de a avea legături cu părinţii săi poate fi realizată fără mijlocirea contactului fizic cu corpul acestuia, situaţie în care infracţiunea este lipsită de obiect material.(3)
Subiectul activ nemijlocit este calificat de calitatea de părinte al minorului sau persoana căreia i-a fost încredinţat spre creştere şi educare.
Prin urmare, autor al infracţiunii nu poate fi decât părintele minorului – firesc sau adoptiv – sau persoana căreia i-a fost încredinţat minorul spre creştere şi educare.
Într-o opinie (4), s-a susţinut că subiect activ al infracţiunii nu poate fi decât părintele care este căsătorit cu celălalt părinte al minorului, deoarece infracţiunea prev. de art. 307 C.p. face parte din categoria celor îndreptate împotriva relaţiilor de familie, care presupune existenţa căsătoriei între părinţi.
Se apreciază, în cadrul aceleiaşi opinii, că prevederile legale în discuţie nu sunt incidente în cazul părinţilor necăsătoriţi, a celor care au convieţuit sau convieţuiesc în uniune liberă (concubinaj) din care s-a născut minorul. În cazul în care concubinul reţine copilul împiedicându-l să se deplaseze şi să-şi vadă mama, fapta nu constituie infracţiunea de nerespectare a măsurilor privind încredinţarea minorului, ci infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.(5)
Alături de alţi autori (6), considerăm că limitarea subiectului activ al infracţiunii la părintele căsătorit al minorului nu este justificată, ea apărând a fi potrivnică atât raţiunii, cât şi literei legii.
Astfel, prevăzând că subiectul activ al infracţiunii, într-o variantă normativă, poate fi numai părintele minorului, legea nu a impus acestuia nici o altă cerinţă, cum ar fi aceea a statutului său de persoană căsătorită. În absenţa unei asemenea distincţii legale, ea nu poate fi impusă pe calea interpretării fără riscul, de neacceptat, de a adăuga la aceasta. Prin incriminarea infracţiunii sunt apărate atât interesele minorului cât şi drepturile părinţilor acestuia, indiferent de statutul de căsătoriţi al acestora.
Căsătoria stă la baza familiei, însă ea nu limitează şi nu exclude relaţiile extrinseci ei, dar indiscutabil specifice familiei.
La săvârşirea infracţiunii este posibilă participaţia ocazională sub forma instigării sau complicităţii. Subiect pasiv al infracţiunii, în modalitatea prevăzută de alin. 1, sunt atât părintele sau persoana căreia i-a fost încredinţat spre creştere şi educare minorul, cât şi acesta din urmă. În varianta prevăzută de aliniatul 2, subiecţi pasivi ai infracţiunii sunt deopotrivă minorul, cât şi părintele care este împiedicat să aibă legături personale cu acesta.
Indiferent de modalitatea normativă în care este incriminată, nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului constituie infracţiune cu pluralitate de subiecţi pasivi.
Latura obiectivă. Sub aspectul elementului material, infracţiunea de nerespectare a măsurilor privind încredinţarea minorului se realizează, în cazul alin. 1 al art. 307 C.p., prin acţiunea de reţinere a minorului de către un părinte, iar în cazul alin. 2 al textului, prin acţiunea de împiedicare a oricăruia dintre părinţi de a avea legături cu minorul.
În primul caz, al reţinerii, este vorba despre un minor care a fost încredinţat spre creştere şi educare unuia dintre părinţi sau unei alte persoane. Acest minor, aflându-se temporar la celălalt părinte sau la unul din părinţi, ca urmare a dreptului fiecărui părinte de a avea legături cu copilul său, nu este lăsat să se întoarcă la părintele sau la persoana căreia i-a fost încredinţat potrivit legii.
Este necesar ca reţinerea minorului să se facă fără consimţământul celuilalt părinte sau al persoanei căreia i-a fost încredinţat minorul a consimţit ca acesta să fie reţinut, fapta nu constituie infracţiune.
Reţinerea nu trebuie confundată cu răpirea.(7) Existenţa elementului material al laturii obiective în această variantă nu este condiţionată, cum s-a susţinut, (8) de primejduirea creşterii şi educării copilului prin reţinerea acestuia de către făptuitor.
Împrejurarea că minorul a fost bine îngrijit de părintele său care l-a reţinut a se întoarce la celălalt părinte sau la persoana căreia i-a fost încredinţat, nu condiţionează existenţa infracţiunii, ea putând constitui o circumstanţă reală ce poate fi avută în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei.(9)
A decide altfel ar însemna, pe de o parte, să se nesocotească interesele minorului, apreciate ca atare prin hotărâre judecătorească, iar pe de altă parte, autoritatea şi executarea acesteia să fie lăsate la aprecierea şi
latitudinea părintelui împotriva căruia a fost luată.(10)
În al doilea caz, al împiedicării oricăruia dintre părinţi de a avea legături cu minorul, este vorba de un minor care a fost încredinţat altei persoane, prin hotărâre judecătorească, iar această persoană îl pune în situaţia de a nu avea contacte personale cu părinţii săi. În cazul desfacerii căsătoriei prin divorţ, persoana căreia i s-a încredinţat minorul poate fi şi unul dintre părinţi.
În acest caz, minorul este împiedicat de părintele căruia i-a fost încredinţat să aibă legături cu celălalt părinte. Este posibil ca până la soluţionarea acţiunii de divorţ, instanţa să stabilească domiciliul minorului la unul din părinţi. Deşi textul art. 307 alin. 2 C.p. are în vedere numai faptele de împiedicare săvârşite după pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti de încredinţare a minorului, în practica judiciară s-a considerat că trebuie să se dea textului o interpretare mai largă, astfel încât să fie inclusă şi situaţia la care ne-am referit.(11)
Întrucât legea penală este de strictă interpretare, este mai potrivită soluţia unei intervenţii a legiuitorului, care să facă posibilă aplicarea textului şi în situaţia în care, până la soluţionarea acţiunii de divorţ, instanţa stabileşte domiciliul minorului la unul din părinţi.(12)
Condiţiile în care minorul îşi păstrează legăturile cu părinţii se stabilesc de părţi sau de organul competent. Ca urmare, şi împiedicarea la care se referă textul trebuie să aibă loc în cadrul acestor condiţii. Refuzul minorului de a lua contact cu tatăl său nu pune la adăpost de răspundere penală pe mama căreia i-a fost încredinţat minorul, deoarece acest refuz poate fi un reflex al atitudinii mamei faţă de tatăl copilului.(13)
În sfârşit, pentru existenţa infracţiunii, legea cere ca acţiunea de împiedicare a oricăruia dintre părinţi de a avea legături cu minorul să fie săvârşită în mod repetat, în aşa fel încât să rezulte că este vorba nu de ceva întâmplător, izolat, ci de o tendinţă sistematică de a îndepărta pe minor de părinţii săi.
Urmarea imediată constă, în varianta primă, din crearea unei stări de pericol pentru creşterea şi educarea copilului; în varianta secundă, constă în punerea în pericol a legăturilor dintre părinţi şi copii.
Între acţiunea incriminată şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură cauzală care, ca în cazul oricărei alte infracţiuni de pericol, rezultă din materialitatea faptei.
Din punct de vedere subiectiv, infracţiunea de nerespectare a măsurilor privind încredinţarea minorului se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă. Există intenţia dacă făptuitorul îşi dă seama că încalcă măsurile privind încredinţarea minorului fără consimţământul celor în drept va avea urmări nefavorabile creşterii şi educării copilului şi, totuşi, urmăreşte sau acceptă producerea acestor urmări. Latura subiectivă a infracţiunii nu include vreun motiv sau scop special.
Consumarea şi sancţionarea infracţiunii
Se apreciază, în cadrul aceleiaşi opinii, că prevederile legale în discuţie nu sunt incidente în cazul părinţilor necăsătoriţi, a celor care au convieţuit sau convieţuiesc în uniune liberă (concubinaj) din care s-a născut minorul. În cazul în care concubinul reţine copilul împiedicându-l să se deplaseze şi să-şi vadă mama, fapta nu constituie infracţiunea de nerespectare a măsurilor privind încredinţarea minorului, ci infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.(5)
Alături de alţi autori (6), considerăm că limitarea subiectului activ al infracţiunii la părintele căsătorit al minorului nu este justificată, ea apărând a fi potrivnică atât raţiunii, cât şi literei legii.
Astfel, prevăzând că subiectul activ al infracţiunii, într-o variantă normativă, poate fi numai părintele minorului, legea nu a impus acestuia nici o altă cerinţă, cum ar fi aceea a statutului său de persoană căsătorită. În absenţa unei asemenea distincţii legale, ea nu poate fi impusă pe calea interpretării fără riscul, de neacceptat, de a adăuga la aceasta. Prin incriminarea infracţiunii sunt apărate atât interesele minorului cât şi drepturile părinţilor acestuia, indiferent de statutul de căsătoriţi al acestora.
Căsătoria stă la baza familiei, însă ea nu limitează şi nu exclude relaţiile extrinseci ei, dar indiscutabil specifice familiei.
La săvârşirea infracţiunii este posibilă participaţia ocazională sub forma instigării sau complicităţii. Subiect pasiv al infracţiunii, în modalitatea prevăzută de alin. 1, sunt atât părintele sau persoana căreia i-a fost încredinţat spre creştere şi educare minorul, cât şi acesta din urmă. În varianta prevăzută de aliniatul 2, subiecţi pasivi ai infracţiunii sunt deopotrivă minorul, cât şi părintele care este împiedicat să aibă legături personale cu acesta.
Indiferent de modalitatea normativă în care este incriminată, nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului constituie infracţiune cu pluralitate de subiecţi pasivi.
Latura obiectivă. Sub aspectul elementului material, infracţiunea de nerespectare a măsurilor privind încredinţarea minorului se realizează, în cazul alin. 1 al art. 307 C.p., prin acţiunea de reţinere a minorului de către un părinte, iar în cazul alin. 2 al textului, prin acţiunea de împiedicare a oricăruia dintre părinţi de a avea legături cu minorul.
În primul caz, al reţinerii, este vorba despre un minor care a fost încredinţat spre creştere şi educare unuia dintre părinţi sau unei alte persoane. Acest minor, aflându-se temporar la celălalt părinte sau la unul din părinţi, ca urmare a dreptului fiecărui părinte de a avea legături cu copilul său, nu este lăsat să se întoarcă la părintele sau la persoana căreia i-a fost încredinţat potrivit legii.
Este necesar ca reţinerea minorului să se facă fără consimţământul celuilalt părinte sau al persoanei căreia i-a fost încredinţat minorul a consimţit ca acesta să fie reţinut, fapta nu constituie infracţiune.
Reţinerea nu trebuie confundată cu răpirea.(7) Existenţa elementului material al laturii obiective în această variantă nu este condiţionată, cum s-a susţinut, (8) de primejduirea creşterii şi educării copilului prin reţinerea acestuia de către făptuitor.
Împrejurarea că minorul a fost bine îngrijit de părintele său care l-a reţinut a se întoarce la celălalt părinte sau la persoana căreia i-a fost încredinţat, nu condiţionează existenţa infracţiunii, ea putând constitui o circumstanţă reală ce poate fi avută în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei.(9)
A decide altfel ar însemna, pe de o parte, să se nesocotească interesele minorului, apreciate ca atare prin hotărâre judecătorească, iar pe de altă parte, autoritatea şi executarea acesteia să fie lăsate la aprecierea şi
latitudinea părintelui împotriva căruia a fost luată.(10)
În al doilea caz, al împiedicării oricăruia dintre părinţi de a avea legături cu minorul, este vorba de un minor care a fost încredinţat altei persoane, prin hotărâre judecătorească, iar această persoană îl pune în situaţia de a nu avea contacte personale cu părinţii săi. În cazul desfacerii căsătoriei prin divorţ, persoana căreia i s-a încredinţat minorul poate fi şi unul dintre părinţi.
În acest caz, minorul este împiedicat de părintele căruia i-a fost încredinţat să aibă legături cu celălalt părinte. Este posibil ca până la soluţionarea acţiunii de divorţ, instanţa să stabilească domiciliul minorului la unul din părinţi. Deşi textul art. 307 alin. 2 C.p. are în vedere numai faptele de împiedicare săvârşite după pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti de încredinţare a minorului, în practica judiciară s-a considerat că trebuie să se dea textului o interpretare mai largă, astfel încât să fie inclusă şi situaţia la care ne-am referit.(11)
Întrucât legea penală este de strictă interpretare, este mai potrivită soluţia unei intervenţii a legiuitorului, care să facă posibilă aplicarea textului şi în situaţia în care, până la soluţionarea acţiunii de divorţ, instanţa stabileşte domiciliul minorului la unul din părinţi.(12)
Condiţiile în care minorul îşi păstrează legăturile cu părinţii se stabilesc de părţi sau de organul competent. Ca urmare, şi împiedicarea la care se referă textul trebuie să aibă loc în cadrul acestor condiţii. Refuzul minorului de a lua contact cu tatăl său nu pune la adăpost de răspundere penală pe mama căreia i-a fost încredinţat minorul, deoarece acest refuz poate fi un reflex al atitudinii mamei faţă de tatăl copilului.(13)
În sfârşit, pentru existenţa infracţiunii, legea cere ca acţiunea de împiedicare a oricăruia dintre părinţi de a avea legături cu minorul să fie săvârşită în mod repetat, în aşa fel încât să rezulte că este vorba nu de ceva întâmplător, izolat, ci de o tendinţă sistematică de a îndepărta pe minor de părinţii săi.
Urmarea imediată constă, în varianta primă, din crearea unei stări de pericol pentru creşterea şi educarea copilului; în varianta secundă, constă în punerea în pericol a legăturilor dintre părinţi şi copii.
Între acţiunea incriminată şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură cauzală care, ca în cazul oricărei alte infracţiuni de pericol, rezultă din materialitatea faptei.
Din punct de vedere subiectiv, infracţiunea de nerespectare a măsurilor privind încredinţarea minorului se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă. Există intenţia dacă făptuitorul îşi dă seama că încalcă măsurile privind încredinţarea minorului fără consimţământul celor în drept va avea urmări nefavorabile creşterii şi educării copilului şi, totuşi, urmăreşte sau acceptă producerea acestor urmări. Latura subiectivă a infracţiunii nu include vreun motiv sau scop special.
Consumarea şi sancţionarea infracţiunii
Nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului se pedepseşte numai în formă consumată. Tentativa şi actele preparatorii, deşi posibile, nu sunt sancţionate de legea penală. Consumarea infracţiunii are loc, în cazul reţinerii, în momentul în care reţinerea este efectivă şi se epuizează în momentul în care încetează această acţiune.
În cazul împiedicării oricăruia dintre părinţi de a avea legături cu minorul, infracţiunea se consumă în momentul în care acţiunea s-a săvârşit în mod repetat.
În ambele modalităţi incriminate, infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la o lună la trei luni sau cu amendă.
Acţiunea penală pentru infracţiunea de nerespectare a măsurilor privind încredinţarea minorului se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate (art. 307 alin. 3 C.pen.). Explicaţia acestei prevederi
constă în aceea că, în cazul acestei infracţiuni, sunt la mijloc interese ce privesc familia, anume relaţiile dintre părinţi şi copii, pentru ocrotirea cărora este bine ca tragerea la răspundere penală să se lase la aprecierea persoanei vătămate.
Pentru aceleaşi considerente legate de natura infracţiunii, în alin. ultim al art. 307 C.pen. se prevede că împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.
(1) O. Loghin, T. Toader, op. cit., p. 608
(2) V. Dongoroz şi colectiv, op. cit., p. 583
În cazul împiedicării oricăruia dintre părinţi de a avea legături cu minorul, infracţiunea se consumă în momentul în care acţiunea s-a săvârşit în mod repetat.
În ambele modalităţi incriminate, infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la o lună la trei luni sau cu amendă.
Acţiunea penală pentru infracţiunea de nerespectare a măsurilor privind încredinţarea minorului se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate (art. 307 alin. 3 C.pen.). Explicaţia acestei prevederi
constă în aceea că, în cazul acestei infracţiuni, sunt la mijloc interese ce privesc familia, anume relaţiile dintre părinţi şi copii, pentru ocrotirea cărora este bine ca tragerea la răspundere penală să se lase la aprecierea persoanei vătămate.
Pentru aceleaşi considerente legate de natura infracţiunii, în alin. ultim al art. 307 C.pen. se prevede că împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.
Bibliografie
(1) O. Loghin, T. Toader, op. cit., p. 608
(2) V. Dongoroz şi colectiv, op. cit., p. 583
(3) H. Diaconescu, op. cit., p. 261
(4) C. Bulai- Comentariu în Practica judiciară penală, vol. III, partea specială de C. Antoniu, C. Bulai ş.a., Editura Academiei, Bucureşti 1992 p. 271, O. Loghin, T. Toader, op. cit. ,p.
(5) I. Pop, I. Cornescu, note la ord. de scoatere de sub urmărire penală din 24 iunie 1970 a Proc. Loc. Râmnicu Vâlcea, RRD 6/1971, p. 141
(6) H. Dicaonescu, op. cit., p. 261
(7) I. Dobrinescu, Condiţii în care răpirea minorului de către unul din părinţi constituie infracţiune, RRD 1/1969, p. 109
(8) Procuratura locală Râmnicu-Vâlcea - ordonanţa se scoatere de sub urmărire penală din 24 iunie 1970, în RRD 67/1971, p. 141, cu note de I. Pop, I. Cornescu; I. Oancea, op. cit., p. 584
(8) Procuratura locală Râmnicu-Vâlcea - ordonanţa se scoatere de sub urmărire penală din 24 iunie 1970, în RRD 67/1971, p. 141, cu note de I. Pop, I. Cornescu; I. Oancea, op. cit., p. 584
(9) C. Bulai, op. cit., p. 271
(10) H. Diaconescu, op. cit., p. 263
(11) Ordonanţa din 28 august 1979 a Proc. J. Prahova, în dos. 29/II/10/1979, RRD 9/1980, p. 46, cu note de N. Puşcaciu şi N. Pleşan.
(12) O. Loghin, T. Toader, op. cit., p. 610
(13) E. Maier, notă la rez. 330/1980 a Proc. Loc. Câmpina, rey. 990/1983 a Proc. J. Prahova, RRD 1/1984, p. 51
(11) Ordonanţa din 28 august 1979 a Proc. J. Prahova, în dos. 29/II/10/1979, RRD 9/1980, p. 46, cu note de N. Puşcaciu şi N. Pleşan.
(12) O. Loghin, T. Toader, op. cit., p. 610
(13) E. Maier, notă la rez. 330/1980 a Proc. Loc. Câmpina, rey. 990/1983 a Proc. J. Prahova, RRD 1/1984, p. 51
Extras din lucrarea „Drepturile minorilor și ale victimelor violenței în familie” editată de Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Nr. 2/2006
Buna ziua,
RăspundețiȘtergereSunt implicata intr-un proces de divort si custodie de aproape 2 ani. In acest moment ne aflam in faza de apel.Fondul a fost castigat de sotul meu pe baza unor acuze legate de orientarea mea sexuala. Au fost acceptate probe extrajudiciare, s-a schimbat pe alocuri sensul celor declarate de martori...simt ca ma aflu intr-un film prost.
Copilul a locuit mai bine de un an jumatate din timp la mine, jumatate din timp la el. De la data pronuntarii deciziei (desi nu era definitiva), sotul meu a schimbat programul imputinand zilele in care pot sa-mi iau copilul.
Mentionez ca am trait 14 ani cu el, ani in care a controlat si condus totul in familie, nici in ziua de azi eu nu reusesc sa trec peste lucrurile care le impune.
Gaseste cumva metode de a se scuza ca nu-mi pot auzi copilul la telefon, mai nou spune ca are program cu copilul in timpul cat copilul e la mine si mai ciupeste cateva ore. Banuiesc ca daca si apelul se va incheia cu aceeasi decizie va merge cu programul la limita legii (din cate stiu 2 weekenduri pe saptamana; acum mai am o seara de luni dupa gradinita si o joi, la fel).
Intrebarea mea este cum sa procedez pentru a convinge ca sunt importanta pentru fetita mea (ma iubeste, sufera ca nu e cu mine)atata timp cat inteleg ca instanta nu stabileste un program, lasa la latitudinea parintilor sa se inteleaga. Noi putem parea ca ne intelegem in sensul in care imi da copilul cateva zile, in schimb saboteaza tot ce poate. Ex. 1 din 3 dati face cumva sa nu mi-o dea la telefon, face programe pe timpul meu si ma anunta direct ca vine sa o ia, ii spun ca vreau sa ma implic sa-i cumpar ce are nevoie pentru serbare si-mi spune ca s-a ocupat el deja...etc. Sub o aparenta normalitate se ascunde de fapt sabotarea relatiei mele cu copilul si incearca indepartarea fetitei de mine in ciuda sentimentelor ei.
Eu in continuare ma lupt pentru domiciliu la mine, dar daca nu se rezolva ce optiuni am? Am dreptul sa-mi vad copilul oricand daca decizia este de custodie comuna? Sa ajung sa ma duc cu forta la el la usa? Sa ajungem sa ne imbrancim in fata gradinitei care ia copilul? Ce drepturi am daca instanta lasa practic la latitudinea lui?
Sper ca m-am facut cat de cat inteleasa. Sunt foarte multe detalii si as scrie prea mult...
Va multumesc,
Ionela
Pentru întrebări personale (nu garantam insa raspunsul) va rugam să utilizati formularul standard de contact de aici: http://www.arpcc.ro/contact
RăspundețiȘtergeredomnule ministru,, numele meu este dinu gheorghe,, am 38 de ani si sunt din calarasi,, in urma cu aproape 8 ani am fost casatorit cu numita dinu valentina daniela,, in urma casatoriei a rezultat minora dinu ariana denisa,,dupa aproape 7 ani fosta sotie imi ia fetita si fuge cu ea in grecia,, desi dupa aproape 2 ani de casatorie noi divortasem si primise ca mama incredintarea minorei iar eu drept de vizita,,din intelesul omenilor legi am inteles ca pe atunci fosta sotie avea dreptul sa paraseasca tara cu copilul meu si fara acordul meu,, am inteles situatia data dar domnule ministru dreptul meu de tata unde este?,, oare aceasta mama a incalcat hotararea judecatoreasca?.. clar ca da dar cum totul se vinde pe bani si chiar suflete de copii care sincer va spun ca ma iubeste enorm fetita mea,, nimic nu sa rezolvat,, domni polististi covinganduma sa imi retrag plangere sub prestesctul ca am sa imi tin copilul in brate ff curand,, fals domnule ministru practic acestia vroiau sa isi atiga scopul,, dupa ceva vreme am redato pe fosta sotie in judecata si am cerut stabilire domiciliu minor la mine desi fosta sotie era fugita cu fetita mea in grecia muncind ca dansatoare in cluburii,,in urma acestei judecati desi fosta sotie nu a fost prezenta la nicio infatisare,, castiga dar eu ca tata primesc custodie comuna,,mai exact drept egal,, dupa ceva vreme fosta sotie revine in tara si incepem sa ne intelegem cu programul fetitei noastre,, timp de 3 saptamani totul mergea bine,, dupa aceasta imi ia copilu si fuge in bucuresti,, am reveni din nou la politie cu alta plangere penala si credetima k nimeni nu face nimic,,din cate am inteles fetita mea invata in bucuresti,, domnule ministru cum oare o scoala din bucuresti poate sa primeasca un copil in invatamant fara acordul tatalui,, cine imi ia mie dreptul sa iau decizii cu privire la copilul meu,, cine domnule ministru?,,desi am custodie comuna eu nu stiu nimic de copilul meu,, nu pot vb nici macar telefonic cu ea,, aceasta femeie incalca fara pic de bun simt lege iar eu sunt pus sub o ipostaza de a nu ma mai controla,, imi iubesc fetita enorm este parte din inima mea si credetima si fetita mea ma iubeste nespus,, asa cum imi spunea ea,, tati nu stiu ce se intampla cu mine dar te aveam tot timpul in mintea mea si te visam,, te rog tati te implor nu ma mai lasa la mami,, off doamne imi rupea inima,, vroiam sa fac ceva dar stiam ca trebuie sa respct o hotatare si cu inima franta nu faceam ce ma ruga copilul meu,, pana acum a schimbat diferiti barbatii,, fetita mea cunoscand tot fele de prostii,si credetima ca daca cineva care reprezinta legea aude ce spune copilu meu raman uimiti,, domnule ministru in prezen fosta sotie este in bucuresti,, nu ii cunosc adresa,, are plangere penala la politia din calarasi dar nimeni nu ia masurii aceasta asa zisa mama stie clar consecintele acestei hotarari dar probabil este ceva necurat la mijloc pentru ca nu a primit nici macar o amenda penala,,doresc sa se faca dreptate in acest caz sa puneti in vedere comandantului din calarasi sa ia masuri urgente iar intasta sa dea odata pentru totdeauna un verdict si in favoarea tatilor care lupta pentru copii lor,, scoala care nu a dat cur semnaturii mele de tata sa fie trasa la raspundere iar eu sa imi primesc drepul de de tata,, sunt tata si imi vreau acest drept,,nu doresc sa imi fac singur dreptate ci legea sa fie una dreapta si corecta,, un verdict favorabil mie cu siguranta ar face sa nu mai procedeze nimeni asa cum procedeaza aceasta mama,, cer domnule ministru sa se ia masuri urgente pentru ca eu si fetita mea suferim enorm din cauza acestor oameni,, va rog datimi un raspuns urgent,, credetima ca nu mai ma pot controla si voi lua decizi de unul singur,, multumesc si sper ca voi gasi dreptate chiar de la dumneavoastra,, pentru mai multe detalii despre acest caz va rog sunatima la 0729402787....
RăspundețiȘtergere.
RăspundețiȘtergereAm o fetita de 16 ani care in urma cu 5 luni a nascut este in custodia mea definitiva,ia locueste cu concubinul ei,cu toate eforturile nam reusit sa o aduc pe drumul cel bun doreste a locui cu el,a m avut grija sa termine generala am platit meditati in fiecare an am dato la cel mai bun liceu stricu necesar nuia lipsit desi taicaso nui plateste pensia de intretinere ce doresc sa stiu daca peo perioada de 6 luni pot parasi tara la munca in strainatate fara sa am probleme ca nu locuieste cu mine sau concubinul ei sama reclame pentru abandon, cum pot proceda si unde.
RăspundețiȘtergereAcea fetita de 16 ani care a nascut este minora. Nu a dobandit capacitate de exercitiu prin faptul nasterii. De acee, parintii ei sunt obligati sa exercite autoritatea parinteasca si raspund in conditiile codului civil pentru fiica lor.
RăspundețiȘtergere- avocat CP, Bucuresti.
Fiul meu este divortat si are in custodie fetita in varsta de 9 ani
RăspundețiȘtergereFetita este in grija mea (eu fiind mama fiului meu) itrucat el (fiul meu)lucreaza in alta tara
La randul ei;mama fetitei si ea lucreaza in alta tara
Mama fetitei doreste sa o ia acolo cu ea . fiul meu .tatal fetitei nu este de acord ca fetita sa paraseasca tara
Fetita nu a fost niciodata privata de a nu fii cu mama atunci cand ea (mama)venea in tara
As dori sa stiu ce sanse are mama sa o ia acolo daca il da acolo in judecata pe tata?
Buna ziua,va rog daca se poate sa-mi raspunde-ti si mie la acest comentariu!Sunt mama unei fetite de 6 anisori,am divortat de comun acord la notar de tatal ei,fetita locuieste la mine,avem conventie in ceea ce priveste fetita,si anume:pensie alimentara,drept de legatura,o sapt pe perioada vacantei de vara,si la Craciun sau la Paste una din aceste doua sa mearga la el.Problema mea este urmatoarea,a vb cu fetita oricand a sunat,a avut-o la el chiar daca nu era in perioada cand el avea acest drept,a vizitat-o cand a vrut,iar acum fetita nu vrea sa mai mearga la el,deoarece el si-a refacut viata si fetita nu suporta acea persoana,tot imi spune ca incearca sa ma inlocuiasca si plange ca nu vrea.Problema mea sta asa:el ma ameninta ca merge in judecatorie sa-mi ia fata pt ca nu vreau eu sa i-o dau,ca eu ii bag in cap asta si ca nu pun fata sa il sune,dar eu nu vreau sa fortez copilul daca nu asta vrea,daca il vorbeam de rau fata de fetita nu i-o dadeam inafara perioadei stabilita.Si multe alte motive din partea lui,ca eu nu o pot intretine ca stie el din auzite si ca o indepartez de el pe fetita si pe motiv ca a aflat el ca eu sunt cu altcineva.Va rog oferiti-mi un răspuns
RăspundețiȘtergereVă cred ca va este greu însă dacă acceptați ca fetita sa își respinga tatăl pentru ca are alta relație sunteți vinovata. V-ar conveni de exemplu ca fostul partener sa fie de acord cu fata sa nu mai vina acasă când o sa o puneți la teme de exemplu? Pregătim copilul de drum nu drumul de copil. Dacă partenera tatălui nu a abuzat-o sau s-a purtat urat nu aveți de ce sa ezitați sa trimiteți copila la tata. Iar dacă ea nu vrea îi spuneți ca nu are aceasta opțiune. Altfel ce doriți, sa se despartă tatăl ca sa își vadă copilul? e șantaj.
ȘtergereEste simplu stati de vb cu fetita si explicatii de 1 mil de ori ca acea femeie e noua iubita a tatalui, ca mai devreme sau mai tarziu si dvs o sa aveti langa dvs alt barbat.
RăspundețiȘtergereExplicatii de 1 mil de ori ca dvs o sa fiti toata viata mama ei si el tatal ei. Acea persoana nu va va inlocui cum nici barbatul cu care o sa fiti dvs nu l va inlocui pe tata.
Explicatii ca nu are voie sa si refuze tatal, ca el o iubeşte ca este rodul dvs cu el cand va iubeati. Explicatii ca ii este datoare cu respect, ca parintii nu vor niciodata raul copiilor .
Explicatii ca dvs parintii ati divortat dar ea fetita nu a divortat. Explicatii ca e mai bine asa ca dvs sunteti mai fericită asa si el la fel.
Explicatii ca in momentul in care ea merge la tatal ei dvs sunteti fericita ca asa un tata isi doreste sa se vada cu fata lui, ca sunteti mandra de ea cum il iubeste si il respecta. Incurajati fata sa se poarte frumos si respectuos cu tatal si cealalta femeie. Acest copil este defapt oglinda dvs, asa cum dvs o educati asa va fi si ea. Fetita este dupa chipul si asemanarea dvs.
Cealalta femeie nu va va inlocui niciodata si se piarta frumos tot ca o mama cu ea pentru al face fericit pe fostul dvs soț. Era mai bine daca o respingea si nu o baga in seama si facea in asa fel incat sa nu existe sa se piate ca si cum nu e in casa?
Daca e prea atenta nu e bine daca e prea mamoasa iar nu e bine. E normal fetita sa incerce sa o respinga, copilul va percepe ca pe un cuplu in continuare chiar daca ati divortat, ea este geloasa cand vede alta femeie langa tatal ei.
Vedeti ca fetitele sunt geloase inclusiv pe mame cand se giugiulesc inclusiv cu sotul, ele vad tatal ca pe un iubit, dar cand vede alta femeie ca se tin de mâna, cand se ating usor, cand se pupa de fata cu ea, nu am spus sarut, cand o tine de gat ca pe o iubita, cand se alinta, copilul devine gelos de doua ori, odata ca e geloasa pe ea ca femeie ca i a luat tatal si "iubitul "si a doua oara ca nu concepe ca o alta femeie decat dvs sa fie cu el bine si iubitoare.
Aveti grija ca nu cumva dvs sa fiti cea geloasa si sa i transmiteti asta chiar intentionat sau nu prin mimica si gestica, cuvinte tonalitate vocala etc
Un copil care vine acasa si povesteste mamei ca tatal s a tinut de mana cu noua iubita, care i a dat o palma la fund incet in gluma iubitei, care a vazut tatal cum a luat o in braţe pe noua iubita iar dvs doar va dati peste cap ochii sau faceti cea mai mica grimasa... Fata o va percepe ca pe un pericol de actuala si atunci se intoarce impotriva ei.
Stiu e greu sa ziceti.... ce frumos, ma bucur pentru el, e foarte bine, asa trebuie sa se intample in toate cuplurile, si sa zambiti cu gura pana la urechi, fara sa ziceti.... cu mine nu facea asa, nenorocitul dracu m a last pentru zdreanta aia ca e mai slaba si mai tanara etc etc sau o mutra nervoasa bosumflata ...astfel copilul o percepe ca un pericol pentru fericirea dvs, orice va întristează pe dvs e un atac la dvs si automat la ea.
(partea a 2-a) Si asa apare alienarea usoara, copilul in fapt refuza tatal ca sa va vada pe dvs fericita dau mai bine zis refuza vizitele la tata ca sa nu va vada pe dvs nefericita, astfel va recompenseaza dragostea pentru dvs refuzandu l pe tata.
RăspundețiȘtergereMuscati va mainile nu pt dvs, pentru fata, inducetii ideea ca va face mai mult decat fericita ca se duce la tatal ei, mintiti-o ca aveti de facut curat, de mancare, coafor, dormiti in plus 4 ore, cititi o carte faceti casa bec si spalati calcati, iesiti cu fetelele la o cafea, la cumparaturi, iesiti cu alt barbat la o cafea, la un frappe, daca copilul sta 3 zile la tata va puteti ocupa de dvs la un masaj la manichiura pedichiura epilat, sala nu stati in casa, mergeti la o piscina la un film la teatru si spuneti-i asta fetei, mami la fix tu o sa fi fericita si eu si de doua ori mai fericita, odata pt tine si odata pt mine ca uite ce vreau sa fac sa ma fac mai frumoasa mai slaba sa mi tonific musculatura sa fac aia aia si aia
Asta daca vreti ca fetita dvs sa nu ajunga o alienatoare cand va fi adult, sa si doreasca prieten iubit si sot si familie si copil sau copii, daca nu induceţi ca sunteti nefericita cand se duce la el.. O sa o tineţi langa fusta dvs pana la 16 ani apoi o sa creada ca sa-si facă un copil pe care sa si l creasca singura e normal, ca familia monoparentala e normala.. Si abia atunci o sa constientizati ca va doreati o cununie a fetei dvs, o rochie de mireasa de zâna pentru ea, ca va doreati sa va plimbati nepotii in parc... Insa copilul dvs o sa zica eu vreau sa fiu femeie de cariera nu am nevoie de un barbat egoist care sa mi strice tineretea.... si o sa fac copil numai pt mine spre 40 ani... Si o sa ajungeti la 70 si nu o sa apucati sa aveti nepoti.
Repet muscati va mainile impingeti copilul cu mimica cu vocea calda cu explicatii catre tata, sunati l de fata cu ea si vb frumos si gasiti subiect despre ea, vezi ca, ... Cam tuseste, e bucuroasa si abia asteapta sa ajunga la tine sa nu se culce tarziu etc... Baliverne in care sa vada ca dvs comunicati cu el ca va pasa si ca nu i purtati ranchiuna ca e cu alta dar si minica sa spuna asta nu numai vocea...
Daca fata va fi fericita si dvs o sa fiti fericita, fiecare isi are peticul. Daca nu incurajati fata inseamna ca nici dvs nu v ati despărţit de el si tot fetei ii faceti Rau si apoi dvs.
Madalin