Dreptul de veto al copilului asupra menținerii relațiilor personale cu părintele său: Decizia 82/2003 (IV)

Decizia 82 din 25 februarie 2003 (Decizia 82/2003)
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 43 alin. 3 din Codul familiei

Publicat in Monitorul Oficial 189 din 26 martie 2003 (M. Of. 189/2003)

Nicolae Popa - presedinte Costica Bulai - judecator Nicolae Cochinescu - judecator Constantin Doldur - judecator Kozsokar Gabor - judecator Petre Ninosu - judecator Serban Viorel Stanoiu - judecator Lucian Stangu - judecator Ioan Vida - judecator Paula C. Pantea - procuror Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 43 alin. 3 din Codul familiei, exceptie ridicata de Maria Ciordas in Dosarul nr. 9.264/2002 al Judecatoriei Timisoara.

La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, sustinand ca textul de lege criticat nu contravine dreptului la viata intima, familiala si privata sau prevederilor constitutionale privind protectia copiilor si a tinerilor, intrucat dreptul parintelui de a avea legaturi personale cu copilul sau nu reprezinta decat un mijloc prin intermediul caruia parintele isi poate indeplini obligatiile care ii incumba fata de minor.

C U R T E A,

avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:

Prin Incheierea din 18 iunie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 9.264/2002, Judecatoria Timisoara a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 43 alin. 3 din Codul familiei, exceptie ridicata de Maria Ciordas.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea sustine ca sunt incalcate prevederile constitutionale invocate, intrucat pe calea unei actiuni de stabilire a programului de vizitare a minorului se poate dispune, potrivit art. 43 alin. 3 din Codul familiei, incuviintarea vizitarii acestuia si chiar luarea la domiciliul parintelui divortat caruia nu i-a fost incredintat copilul, fara a se tine seama de dreptul minorului de a refuza orice contact cu acest parinte.

Judecatoria Timisoara, exprimandu-si punctul de vedere, considera exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata. Se arata ca, potrivit dispozitiilor Codului familiei, ambii parinti au drepturi si obligatii fata de copiii lor minori, in exercitiul carora barbatul si femeia au drepturi egale. De asemenea, parintii sunt datori sa ingrijeasca de copil, fiind obligati sa creasca copilul, sa se preocupe de sanatatea si dezvoltarea lui fizica, de educarea, invatatura si pregatirea profesionala a acestuia. Aceste indatoriri trebuie sa se exercite de catre ambii parinti in mod continuu si nemijlocit, in conformitate cu interesul superior al minorului.

Chiar si in ipoteza in care minorul refuza pastrarea legaturilor personale cu parintele, in masura in care din cercetarile efectuate in cauza nu rezulta ca astfel de legaturi ar pune in primejdie dezvoltarea fizica, morala sau intelectuala a copilului, instanta poate admite cererea parintelui divortat caruia nu i-a fost incredintat copilul, avand in vedere ca dezvoltarea psihica si fizica a minorului nu este inca suficienta pentru a ii permite acestuia sa discearna intre ceea ce este si ceea ce nu este in interesul sau.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18¹ din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.

Guvernul arata ca parintii divortati pastreaza drepturile si indatoririle parintesti, insa exercitiul acestora de catre parintele divortat caruia nu i-a fost incredintat copilul sufera "anumite limitari si particularitati". Insa acest parinte continua a avea dreptul si a fi tinut de indatorirea de a creste copilul, dreptul la pastrarea legaturilor personale dintre parinte si copil fiind expresia principiului constitutional al respectarii dreptului la viata de familie, precum si a principiului protectiei speciale a drepturilor copiilor. Prin urmare, exceptia de neconstitutionalitate este considerata ca fiind neintemeiata.

Avocatul Poporului apreciaza ca art. 43 alin. 3 din Codul familiei prevede mijlocul legal pus la dispozitia parintelui divortat caruia nu i s-a incredintat copilul pentru a-si putea indeplini obligatiile sale fata de copilul sau minor. "Aceasta masura are caracter accesoriu in raport cu cea a incredintarii copiilor, permitand exercitarea in mod direct a supravegherii, ajutorarii si indrumarii minorilor, chiar si in ipoteza in care minorul refuza pastrarea legaturilor personale cu parintele caruia nu i-a fost incredintat". Se mai arata ca textul de lege criticat se subscrie prevederilor Declaratiei drepturilor copilului, adoptata de Adunarea Generala a O.N.U. la 20 noiembrie 1959, precum si Conventiei internationale cu privire la drepturile copilului.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

C U R T E A,

examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului si al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 43 alin. 3 din Codul familiei, text de lege care are urmatorul continut:

   -Art. 43 alin. 3: "Parintele divortat, caruia nu i s-a incredintat copilul, pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, precum si de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lui profesionala."

Textele constitutionale invocate de autorul exceptiei ca fiind incalcate au urmatoarea redactare:

   -Art. 26: "(1) Autoritatile publice respecta si ocrotesc viata intima, familiala si privata.

(2) Persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea insasi, daca nu incalca drepturile si libertatile altora, ordinea publica sau bunele moravuri.";

   -Art. 45: "(1) Copiii si tinerii se bucura de un regim special de protectie si de asistenta in realizarea drepturilor lor.

(2) Statul acorda alocatii de stat pentru copii si ajutoare pentru ingrijirea copilului bolnav ori handicapat. Alte forme de protectie sociala a copiilor si a tinerilor se stabilesc prin lege.

(3) Exploatarea minorilor, folosirea lor in activitati care le-ar dauna sanatatii, moralitatii sau care le-ar pune in primejdie viata ori dezvoltarea normala sunt interzise.

(4) Minorii sub varsta de 15 ani nu pot fi angajati ca salariati.

(5) Autoritatile publice au obligatia sa contribuie la asigurarea conditiilor pentru participarea libera a tinerilor la viata politica, sociala, economica, culturala si sportiva a tarii."

Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca textul de lege dedus controlului utilizeaza termenul de drepturi ale parintelui divortat, caruia nu i s-a incredintat copilul, dar care pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta si de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lui profesionala in opozitie cu tertele persoane si, in special, cu celalalt parinte, caruia i s-a incredintat copilul si care este debitorul obligatiilor corelative, fiind tinut sa-i asigure fostului sau sot, care si-a pastrat calitatea de parinte, realizarea efectiva a drepturilor conferite de lege. O atare conduita cooperanta este impusa de imprejurarea ca drepturile mentionate constituie, in realitate, mijloace pentru indeplinirea obligatiilor pe care le are orice parinte fata de copilul sau si care subzista atata timp cat parintele nu este decazut din drepturile parintesti. Astfel, prin derogare de la regula potrivit careia orice drept da expresie unui interes legitim, dreptul parintelui de a avea legaturi personale cu minorul este recunoscut in considerarea interesului exclusiv al copilului.

Imprejurarea invocata de autoarea exceptiei, si anume aceea ca minorul este ostil mentinerii relatiilor personale cu celalalt parinte, este departe de a constitui un argument in sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate.

In imensa majoritate a cazurilor parintii au fata de copiii lor profunde sentimente de afectiune, generozitate si altruism, chiar daca, uneori, exprimarea acestora poate induce intr-un psihic infantil si in prezenta lipsei sau insuficientei discernamantului impresia contrara. Astfel, severitatea sau exigenta unui parinte, motivate si impuse de ratiuni benefice, pot genera ostilitatea copilului, in conditiile in care parintii sunt despartiti, iar celalalt parinte este, prin comparatie, deosebit de concesiv. Mai mult, se poate intampla, in asemenea situatii, ca parintele caruia i-a fost incredintat copilul sa se defuleze, transmitandu-i acestuia ostilitatea pe care o resimte fata de fostul sot, care, desi, poate intemeiata din punctul sau de vedere, nu este de natura sa il descalifice pe acesta din urma ca parinte, fiind lipsita de justificare din punctul de vedere al copilului. Prin urmare, instabilitatea afectiva si emotionala a minorului, pe fondul unei imaturitati psihice si a lipsei experientei de viata, il priveaza pe acesta de posibilitatea de a sesiza care este adevaratul sau interes si, adesea, de a discerne intre bine si rau. Aceasta este ratiunea in considerarea careia legiuitorul, pentru a-l proteja pe minor, a instituit prezumtia lipsei de discernamant pana la varsta de 14 ani, iar intre varsta de 14 si 18 ani, l-a prezumat cu discernamantul diminuat, conferindu-i capacitate de exercitiu restransa.

Sub acest aspect, a recunoaste copilului un drept de veto la valorificarea drepturilor atribuite de lege parintelui sau echivaleaza cu nesocotirea, pe de o parte, a logicii si finalitatii textului de lege dedus controlului si, pe de alta parte, a intregii reglementari in materie, cu care acesta se coroboreaza.

Curtea constata ca sustinerea potrivit careia art. 43 alin. 3 din Codul familiei contravine prevederilor constitutionale consacrate de art. 26 alin. (1) si de art. 45 alin. (1) nu poate fi retinuta, cu atat mai mult cu cat reglementarea criticata instituie o modalitate prin care autoritatile publice isi indeplinesc obligatiile de a respecta si ocroti viata intima, familiala si privata, constituind totodata o componenta a regimului special de protectie si asistenta a copiilor si tinerilor in realizarea drepturilor lor. In ceea ce priveste incalcarea art. 26 alin. (2) din Constitutie, este evident ca prin persoana fizica indreptatita sa dispuna de ea insasi legiuitorul constituant a avut in vedere individul matur, dotat cu discernamant si suficienta experienta de viata, care are posibilitatea de a-si valorifica acest drept in deplina cunostinta de cauza, ceea ce nu se regaseste in persoana unui minor, lipsit de capacitate de exercitiu.

Referitor la criticile de neconstitutionalitate formulate de autoarea exceptiei prin raportare la art. 45 alin. (2)-(5) din Constitutie, Curtea constata ca acestea nu au relevanta fata de dispozitiile art. 43 alin. 3 din Codul familiei.

Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

C U R T E A

In numele legii

D E C I D E:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 43 alin. 3 din Codul familiei, exceptie ridicata de Maria Ciordas in Dosarul nr. 9.264/2002 al Judecatoriei Timisoara.

Definitiva si obligatorie.

Pronuntata in sedinta publica din data de 25 februarie 2003.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu