Doctrina anilor tandri - istoric si abolire

Doctrina anilor tandri (termenul în limba engleză: Tender years doctrine) este un concept intrat în doctrina juridică spre sfârșitul secolului al XIX-lea și care a fost treptat eliminat din legislațiile majorității țărilor la finalul secolului XX și începutul secolului XXI. Această doctrină a favorizat mamele față de tați, în acordarea custodiei copiilor lor minori, în caz de divorț sau separare. Doctrina anilor tandri s-a concretizat prin utilizarea la scară largă a așa numitei prezumții de încredințare către mamă.
În majoritatea țărilor dezvoltate acest concept juridic a fost abolit ^{[1] [2]}. Cu toate acestea, jurisprudența din multe state manifestă în continuare o preferință pentru părintele de sex feminin (așa numita preferință maternă).
În România, doctrina anilor tandri a fost reliefată în Codul Familiei prin articolul 1, care menționa în mod expres o preferință pentru mamă,

„	Statul apără interesele mamei și copilului și manifestă deosebită grijă pentru creșterea și educarea tinerei generații.	”
—Codul Familiei 1954, art 1, teza a doua

fiind însă abolită odată cu intrarea în vigoare a prevederilor noului Cod civil, la data de 1 octombrie 2011. Noul Cod civil al României a înlocuit în jurisprudența românească prezumția de încredințare către mamă cu prezumția de autoritate părintească comună.