Trenul vieții

In cateva ore incepe un an nou. Un altul dispare din viata noastra. Cineva asemana viata cu o calatorie cu trenul. Va invit sa cititi randurile de mai jos si sa reflectam un pic. Ii multumim celui care le-a scris.

"Viata este ca o calatorie cu trenul: urcam si coboram des, exista accidente, surprize placute la unele statii si tristete adanca la altele.

Atunci cand ne nastem si urcam in tren, intalnim oameni despre care credem ca ne vor insoti pe tot parcursul calatoriei noastre: parintii nostri. Din pacate, adevarul este altfel. Ei coboara la o statie si ne lasa pe noi fara dragostea si atasamentul lor, fara prietenia si compania lor.

E drept ca in tren urca alte persoane care vor ocupa un rol important in calatoria noastra. Este vorba despre fratii nostri, prietenii nostri si acei oameni minunati pe care ii iubim.

Unele dintre aceste persoane care urca in tren privesc calatoria ca o plimbare scurta. Altii gasesc numai tristete pe parcursul calatoriei. Si mai exista si altii in tren, care sunt permanent prezenti si gata de a oferi ajutorul lor celor care au nevoie de el. Unii lasa in urma lor cand coboara un dor vesnic… Unii urca si coboara si noi abia i-am observat.

Ne mira ca unii pasageri, pe care ii iubim cel mai mult, se muta in alt vagon si ne lasa singuri in aceasta etapa a calatoriei noastre. Bineinteles, noi nu ne lasam opriti si ne straduim sa-i gasim. Ne inghesuim sa trecem si sa ne mutam in vagonul lor. Din pacate, uneori nu ne putem aseza langa ei, deoarece locul de langa ei este deja ocupat.

Nu face nimic. Asa este calatoria: plina de provocari, vise, fantezii, sperante si despartiri… Dar fara intoarcere.

De aceea trebuie sa ne facem calatoria in modul cel mai frumos posibil. Sa incercam sa iesim la capat cu cei care calatoresc impreuna cu noi si sa cautam ceea ce este mai bun in fiecare dintre ei… Sa ne aducem aminte ca in oricare etapa a calatoriei poate exista un tovaras al nostru care sa ezite si care probabil are nevoie de intelegerea noastra.

Si noi vom sovai des si va exista cineva care sa ne inteleaga.

Misterul cel mare al calatoriei este ca nu stim cand vom cobori definitiv din tren si nici cand vor cobora cei ce calatoresc alaturi de noi, nici macar cel care sta pe locul de langa noi.

Cred ca o sa fiu cuprins de duiosie, atunci cand voi cobori definitiv din tren. Da, cred acest lucru. Despartirea de cativa prieteni, pe care i-am intalnit in timpul calatoriei, va fi dureroasa. Ma voi intrista sa-i las singuri in tren pe cei mai dragi mie. Dar am speranta ca odata si odata vor ajunge in Gara Centrala. Traiesc cu credinta ca am sa-i vad sosind, cu bagaje pe care nu le-au avut atunci cand au urcat in tren. Ceea ce ma va face fericit este gandul ca si eu am avut rolul meu in sporirea bagajelor lor si in cresterea valorii acestora.

Dragi prieteni, noi sa ne straduim sa avem o calatorie buna, astfel incat, la sfarsit, sa putem spune ca a meritat osteneala. Sa incercam sa lasam dupa noi, cand coboram, un loc gol care sa starneasca dor si amintiri frumoase celor care calatoresc mai departe.

Celor care sunt parte a trenului meu, le doresc Calatorie placuta!"