Reflectie “in interesul superior al copilului” (articol al psihologului Camelia Borlean)

Reflectie “in interesul superior al copilului”

Prin mediere parintii au controlul asupra divortului lor si asupra relatiilor viitoare de familie. Acestea nu se sfarsesc o data cu divortul.Este o perioada de tranzitie spre o alta etapa a ciclului familiei.

Prin mediere parintii negociaza viitoarele lor relatii din perspectiva responsabilitatilor lor ca parinti si nu din cea a drepturilor lor.

Disputarea custodiei in instanta inseamna ca o a treia persoana hotaraste pentru viitorul relatiilor de familie precum si asupra relatiilor dintre parinti si copiii lor.

Disputarea custodiei prin mediere inseamna ca, parintii sunt cei care decid cum vor fi relatiile lor cu copiii in viitor. Aici, controlul asupra deciziilor il au in totalitate parintii deoarece pozitia de pe care negociaza este una de colaborare si nu de competitie. In mediere se negociaza responsabilitatile parintesti si nu drepturile lor personale.

Intrebarea care se ridica este „Ce va face sa credeti ca o a treia persoana stie ce este cel mai bine si in interesul copiilor dvs.? ” O decizie oricum trebuie luata iar copiii dvs. au nevoie ca dvs. sa faceti asta pentru ei.

Atat judecatorii cat si avocatii sau ceilalti profesionisti sunt repere tranzitorii in viata dvs. Asa cum au patruns in viata dvs., asa si vor iesi. In schimb, ceea ce ramane sunteti tot dvs. si copiii dvs. Daca la casatorie nu ati primit nici un certificat de garantie pentru casnicia dvs., nici o alta persoana sau o hotarare judecatoreasca nu va va inmana certificat de garantie pentru buna functionare a relatiilor dupa divort.

Copiii au nevoie in egala masura atat de prezenta mamei cat si a tatalui care sa-i protejeze, sa-i ingrijeasca, sa-i indrume si sa-i invete cum sa descopere lumea. Daca nu ar avea nevoie de aceste aspecte fundamentale de dezvoltare, nu s-ar mai fi inventat parintii.

Copiii traiesc o trauma puternica atunci cand pierd un parinte prin deces, insa este mai putin traumatic decat atunci cand pierd un parinte prin divort care, deseori il foloseste pe copil ca mijloc in atingerea scopului sau personal in razboiul cu fostul sot sau pur si simplu ii spune sau ii da de inteles prin comportamentul sau ca „Dorinta mea este mai importanta pentru mine decat binele si interesul tau. Aceasta familie nu mai inseamna nimic pentru mine, sunteiti niste obiecte care stau in calea fericirii mele personale”.

„Soarecii de laborator au doar branza si labirinturi. Ce pot spune ei despre trauma? Copiii, insa, au fobii, tulburari de alimentatie, abuz de droguri, tutun, alcool, sarcini nedorite, tulburari sexuale, avorturi, sinucideri si alte arme prin care sa vorbeasca despre trauma lor.” (http://www.guidetopsychology.com/famlytx.htm#divorce).

Si totusi, oamenii raman nepasatori la toate aceste lucruri.

Dosarele intra si ies de pe rolul instantei, raman definitive sau se ataca, parintii raman si 2 sau trei ani pe holurile intantelor disputandu-si drepturi personale in „numele interesului superior al copilului” in timp ce copiii lor incearca in diferite feluri sa vorbeasca despre trauma lor si totodata sa le arate ca lor le pasa si ca au nevoie de parintii lor sa-i protejeze.

Camelia Borlean, psihologul Curtii de Apel Oradea