Practica olandeză privind obligația instanței de a audia minorul în cazurile de custodie și drept de acces

În baza experienței din Olanda va pot spune că exista câteva lucruri asupra cărora se poate reflecta în relație cu audierea minorului în procesele de custodie și drept de acces. Voi menționa câteva dintre ele și poate vom putea vorbi despre asta ceva mai mult. În primul rând voi încerca să rezum legislația și practica olandeză astfel încât să știți pe ce fond se poarta discuțiile.

Codul Olandez de Procedura Civilă, Articolul 809, stipulează că judecătorul trebuie să audieze copilul în toate cauzele care îl privesc pe copil. Instanța este obligată să audieze copilul cu o vârsta de 12 ani sau mai mare. Instanțele olandeze au voie să audieze copii mai tineri dar sunt de asemenea îndreptățite să renunțe la asemenea audieri. În practică, un copil care îi va cere judecătorului să îi vorbească, nu va fi niciodată refuzat. Limita de vârsta este diferita în cazurile de mentenanță. În acele cazuri judecătorul are obligația de a îi asculta pe copiii în vârsta de 16 ani sau mai mari, pentru copiii mai mici audierile fiind discreționare.

Cum se întâmpla aceste lucruri în practică? În timpul divorțului, în vreme ce procesul de custodie sau drept de acces este în desfășurare, instanța trimite copilului de 12 ani, sau cu o vârsta mai mare, o invitație. Este decizia copilului daca dorește să vorbească cu judecătorul sau dorește să-i trimită acestuia o scrisoare. Un copil sub vârsta de 12 ani nu va primi în general nicio invitație. Oricum, practicile variază. Daca judecătorul a observat ceva de natură să îl îngrijoreze în raportul Agenției pentru Protecția Copilului , poate invita chiar și un copil mai tânăr la discuții.

Sursa:—Cuvântarea d-nei Caroline Forder cu ocazia Conferinței "Tendințe actuale în justiția pentru copil și familie" (15-16 Oct 2009, Bucuresti)^[1]




Textul cuvântării se poate consulta aici