autor: Dr. Chantal Clot-Grangeat (Franta)
traducator: mediator Sebastian Liviu Ciorba
O echipă de cercetători norvegieni, condusă de Sondre Aasen
Nilsen, a publicat recent un studiu efectuat asupra unui grup de peste 7000 de
tineri cu vârste între 16-19 ani. Această evaluare nu arată niciun fel de
diferențe între tinerii care au rezidență alternantă și cei din familiile
nedivorțate, cu privire la sănătatea lor emoțională și mintală și felul lor de
a fii față de alții. Studiul asupra adolescenților vine în sprijinul studiilor
recente pe aceeași temă cu copii foarte mici.
Cu cât se acumulează mai multe studii, cu atât mai mult
rezultatele lor converg a arăta că tinerii și copiii care nu se întâlnesc
regulat cu ambii părinți sunt adesea supuși unor dificultăți serioase în multe
domenii, cum ar fi școlarizarea sau sănătatea.
Cum s-a desfășurat acest studiu?
Reședința alternantă: o modalitate care se generalizează în
Norvegia Frecvența reședinței alternante a fost mai mult decât triplată între
2002 (8%) și 2012 (25%). Această creștere este însoțită de o scădere a
custodiei totale obținută de către mama singură.
Această creștere intrigă atât echipele de cercetare cât și
politicienii. Studiile arată că, în ciuda nivelului înalt al sistemelor de prevenire
socială și de sănătate din țările scandinave, consecințele separării părintești
sunt încă o preocupare.
Ultimul studiu norvegian datează din 1997. Acest studiu a
arătat că tinerii care au reședința alternantă au avut rezultate mai bune decât
cei care locuiesc în reședința deplină cu un părinte sau un tată vitreg. Dar,
la acea vreme, se credea că părinții care alegeau reședința alternantă aveau
venituri mai bune, învățământ superior sau un nivel mai scăzut de conflict
decât alții.
Astăzi, odată cu răspândirea reședinței alternante, studiile
arată că familiile care aleg această modalitate sunt mult mai diversificate ca
înainte. Sunt reprezentate toate nivelurile de cooperare economică, culturală
și parentală.
Compararea sănătății
adolescentului din 6 structuri familiale
Cei 7750 de tineri au în medie vârsta de 17 ani și trăiesc
în familii astfel: cu ambii părinții (5500), în reședință alternantă (400),
doar cu mama lor (1000), doar cu tatăl lor (200), cu mama vitregă (100) sau cu
tatăl vitreg (550).
Acești tineri au avut la dispoziție, de cele mai multe ori,
45 de minute în clasă sub supravegherea unui profesor, pentru a răspunde la un
chestionar. Ei au fost rugați să-și evalueze nivelul veniturilor în raport cu
alții și să răspundă la 25 de întrebări din chestionarul Puncte forte și
dificultăți, așa cum au fost studiile Bergström. Acest chestionar privește emoțiile,
comportamentele problematice, hiperactivitatea și atenția, relațiile cu
ceilalți și comportamentul pro-social (cooperarea socială).
Eșantionul este suficient de mare pentru a efectua variate
statistici care controlează anumiți factori. Rezultatele brute arată că tinerii
din familiile monoparentale sau cei care trăiesc cu părinți vitregi prezintă
mai multe dificultăți decât cei care trăiesc în familii unite sau în reședința
alternativă.
Aceste rezultate sunt confirmate indiferent de nivelul de
venit al familiei, așa cum este perceput deadolescent și indiferent de sexul
tânărului.
Doar o diferență apare printre familiile refăcute:
indiferent de tipul de reședință, tinerii al căror tată are un nou partener au
rezultate care nu diferă de cele care au o ședere alternativă sau într-o
familie unită. Aceste rezultate nu se găsesc pentru adolescenții a căror mamă are un nou
partener.
În concluzie, adolescenții din reședința alternativă sunt mai
adaptați din punct de vedere emoțional și social decât colegii lor care trăiesc
în reședința deplină. Diferența procentuală este de 25%, ceea ce este un nivel
destul de important în acest tip de studiu.
Întreabă famiile
refăcute
Acest studiu se alătură multor altele pe care le-am
menționat deja aici. Așa cum spun semnatarii articolului : "Nu există
niciun motiv să vă faceți griji cu privire la consecințele reședinței
alternante asupra tinerilor. "
Pentru echipa de cercetători norvegieni, acest studiu ridică
noi întrebări, în special despre familiile monoparentale și cele mixte. Copiii
care trăiesc numai cu tatăl lor par să aibă mame cu tulburări psihice. Tații
din reședința alternantă par să aibă o relație de autoritate mai echilibrată
față alții. Prezența unei mame vitrege
pare să compenseze consecințele separării. Toate aceste întrebări rămân nesoluționate.
Complexitatea familiilor refăcute fac studiile mai delicate.
Factori noi ar trebui luați în considerare,
cum ar fi relațiile cu frații și surorile pe jumătate vitregi și copiii părinților
vitregi.
Echipa de cercetători norvegieni recomandă efectuarea de
studii longitudinale ca modalitate de schimbare a reședinței, de refacere a
familiilor și pentru o evoluție rapidă a copiilor și adolescenților.