Tătic cu doi copii, în concediu paternal: ”Mamele sunt îndreptățite să se simtă obosite dacă nu primesc ajutor”

Articolul poate fi gasit in original aici

Stelian Bompa- Oprea are 34 de ani, locuiește la Cluj și este tăticul Marei (trei ani) și al lui Andrei (un an și jumătate). Inginer de profesie, de două luni a renunțat temporar la inginerit și a intrat în concediu paternal. Soția lui a stat trei ani acasă cu cei mici, iar când a simțit că nu mai poate, au făcut schimb de roluri: Andreea la serviciu, Stelian, acasă.

”Statul” acasă, cu copiii, e văzut de cei mai mulți ca o îndeletnicire de mamă. Cum ai ajuns să faci asta?
Sincer să fiu, așa credeam și eu până să o avem pe Mara, dar cu timpul am înțeles că toți copiii au nevoie nu doar de mamă, ci și de tată. Sunt în continuare convins că cel putin în primele 6 luni, sau chiar un an, e mai benefic să stea mama aproape de cel mic. Mi-am dorit să fiu și eu mai mult alături de copii și concediul de paternitate cred că e un moment potrivit.

Care erau cele mai mari temeri ale tale legate de acest aranjament? S-au adeverit?
Cele mai mari temeri erau legate de faptul că, fiind doi copii, e de trei ori mai solicitant decât cu unul singur. Acum înțeleg cât de greu e pentru mame să îngrijească mai mulți copii mici. Pentru mine e mai ușor, pentru că Mara merge la grădiniță și aproape toată ziua îl am doar pe Andrei în grijă. Pot spune că am fost încrezător de la început și până acum este aproape cum mi-am imaginat, doar că am mai puțin timp liber decât mă așteptam.

Cum a fost prima zi în care soția a mers la serviciu și tu ai rămas cu copiii? Cum a găsit casa la întoarcere? Dar pe cei mici?
Prima zi a fost pe 1 martie, când am plecat cu Andrei cu bicicleta la împărțit de mărțișoare. A dormit atunci de prânz la nașa noastră, aflată și ea în concediu de îngrijire a copilului. Nu am stat pe acasă prea mult, deci nu am făcut prea mare dezordine. De fapt, în prima săptămână am fost mai mult plecați pe la prieteni decât acasă.

Care e programul vostru zilnic?
Dimineața încercăm să luam cu toții micul dejun împreună, adică și cu Andreea, care pleacă mai devreme la serviciu. După ce mâncăm, îi îmbrac pe copii și, în funcție de vreme, mergem la grădinița Marei cu bicicleta sau cu mașina. Îl luăm și pe Ollie, cățelul nostru, cu noi!
După aceea, îmi petrec timpul cu Andrei prin parcuri, prin oraș sau pe la prieteni. Aproape de fiecare dată ne întoarcem acasă pentru masă și somnul de prânz. Apoi o luăm pe Mara de la grădi și o așteptăm pe Andreea de la serviciu de obicei pe afară, în parc, iar restul zilei ni-l organizăm împreună.

Ce aspect ți se pare cel mai greu și mai obositor?
Cel mai greu a fost când Mara s-a îmbolnăvit de enterocolită la grădiniță și apoi s-a îmbolnăvit și Andrei la scurt timp. A fost greu să am grijă de amândoi în același timp, să nu putem ieși din casă, să gătesc pentru ei și să am grijă și de casă.

Cum te descurci cu mâncarea?
Am gătit de multe ori pentru prânz sau cină, dar recunosc că uneori luăm masa la restaurant sau luăm mâncare la pachet. Oricum, acum gătesc mult mai mult decât înainte de concediu. Am făcut de câteva ori pește la cuptor, somon și păstrăv până acum, salate multe de când a venit primăvara, orez cu legume, piure de cartofi, supă de salată verde, supă cu tăiței, paste cu diverse. Am noroc că Andrei, ca și mine, nu e pretențios la mâncare și nu îi gătesc separat lui față de ce mâncăm noi.

Cât durează să îl adormi la prânz pe Andrei și care e strategia?
E mai ușor decât îmi închipuiam, în special pentru că Andrei are doar un singur somn peste zi, iar în jur de ora 13:00 e obosit, așa că e suficient să îi citesc o poveste și adoarme. Uneori, când e mai agitat, îl adorm la piept, în sistemul de purtare, după care îl pun în pat.

Ce faci în timp ce el doarme?
Cat timp Andrei doarme, am timp pentru curățenie, spălat haine sau vase și câteva clipe libere pentru mine. Câteodată mai citesc sau am treabă pe calculator. Trebuie să recunosc că și somnul de prânz împreună e foarte plăcut!

Cum a schimbat relația de cuplu acest nou aranjament?
Cred că în bine, pentru că amândoi aveam nevoie de o schimbare. Andreea a stat mai mult de 3 ani acasă cu copiii și avea nevoie să schimbe mediul, iar eu voiam să fac o pauză de la job și să fiu mai mult cu copiii. Inițial, Andreea avea mici dubii despre cum o să mă descurc, dar mă bucur că acum are încredere în noi și cred că toți avem de câștigat din această situație.

Cât vei sta în concediu?
Mi-am propus să stau acasă pana când Andrei împlinește 2 ani, adică până în toamnă. Și cred că voi reuși! Sunt conștient de faptul că a fost mai greu cât a stat Andreea acasă cu copiii, adică cât au fost mai mici, și cred că mamele sunt îndreptățite să se simtă obosite, mai ales dacă nu primesc ajutor și susținere în perioada de după naștere.

Cum au reacționat cei din jur? Care sunt cele mai interesante remarci de care ai avut parte?
Recunosc că cei mai mulți nu văd concediul de paternitate ca pe un lucru normal, dar cei apropiați, care mă cunosc, se bucură pentru noi. Nu toată lumea e bucuroasă că eu sunt în concediu, dar cel mai important este că noi, ca familie, suntem mulțumiți.
E interesant că multă lume mă întreabă cât mai rezist și cum mă descurc. Majoritatea sunt curioși să afle cum se descurcă un tată acasă cu copiii.

Care crezi că sunt avantajele pe care le câștigi stând cu copiii? Care sunt avantajele lor? Dar ale soției?
Eu sper că legătura ce se creează între mine și copii acum să aibă un efect de lungă durată, sper pentru tot restul vieții. Pentru copii, cred că e important să simtă ca ambii părinți sunt prezenți și implicați în creșterea lor. Soția mea se bucură că a putut să schimbe atmosfera zilnică, să iasă din rutină și să facă lucrurile de care era privată cât a stat acasă.

Colectivul ARPCC

Ascultaţi cu atenţie opiniile copiilor

Acest articol a fost preluat de pe pagina : http://www.coe.int/en/web/portal/home
Autor : Thomas Hammarberg

[19/11/07] Convenţia Asupra Drepturilor Copilului a fost un succes remarcabil. Nu numai prin faptul că a fost ratificată de toate ţările cu excepţia Somaliei şi a Statelor Unite ale Americii, cât şi prin faptul că a acţionat ca un catalizator pentru o serie de acţiuni concrete pentru implementarea reală a normelor agreate. Cu toate acestea trebuie făcut mai mult în câteva arii pentru a acorda copiilor drepturile ce le revin. Un drept care nu a fost încă asigurat în realitate este dreptul copiilor de a le fi luate în considerare punctele de vedere.

Importanţa respectării copiilor şi a opiniilor a fost tema principal a scriitorului, doctorului şi editorialistului de origine poloneză Janusz Korczak, ale cărui învăţături au inspirat schiţa acestei convenţii ONU.

Intr-un orfelinat din ghetoul varşovian în timpul celui de al doilea război mondial, el, colegii săi şi alţi 190 de copii practicau în mod real dreptul copiilor la propriile opinii. În contextual teribilei brutalităţi ale acelor vremuri aceşti copii au dezvoltat o mică democraţie. Au format o adunare care să se ocupe de deciziile importante. Au agreat reguli de comportament şi un tribunal a fost stabilit pentru a se ocupa de cei care încălcau regulile (în cele mai multe cazuri “sentinţele” au fost acelea ca persoana condamnată să îşi ceară scuze). A existat un panou pentru mesaje şi un ziar pentru noutăţi si discuţii. Acest experiment de democraţie a copiilor a fost terminat într-un mod teribil la data de 6 august 1942 când soldaţii germane au escortat pe toţi aceşti copii împreună cu îngrijitorii lor, într-un tren care i-a dus către camerele de gazare din Treblinka.

Cu toate acestea exemplul lui Korczak şi scrierile sale nu au fost uitate. Cărţile sale sunt încă retipărite în diferite limbi şi influenţează pe mulţi. Cu toate acestea unele dintre ideile sale sunt văzute ca nefiind realiste  sau ca fiind posibile doar undeva într-un viitor mai îndepărtat.

Aceasta pare să se aplice şi prevederilor Convenţiei ONU cu privire la copii.

“Statele semnatare trebuie să asigure copilului care este capabil să îşi formeze propriile opinii dreptul de a-şi exprima aceste puncte de vedere în mod liber în toate privinţele care îl afectează, opiniilor sale fiindu-le dat credit în conformitate cu vârsta şi maturitatea demonstrată de acesta”

Această prevedere este probabil cel mai puţin implementat aspect al Convenţiei. Nu pare să fie înţeles că acest articol 12 impune guvernelor o obligaţie de a se asigura că sunt solicitate analizate cu consideraţie punctele de vedere ale copiilor cu privire la acele aspect ce îi afectează în mod direct.

Este timpul de a ne confrunta cu această provocare mai concret. Bineînţeles, nu există încă o viziune clară asupra conţinutului şi implicaţiilor dreptului copilului de a fi ascultat şi de a participa în procesul de luare a deciziilor. Prin urmare, ca un prim pas, scopurile şi standardele pentru realizarea acestui drept trebuie să fie formalizate într-un mod mai concret.

Implementarea acestui drept impune stabilirea de obiective pe termen scurt şi lung precum şi strategii care să adreseze atitudinile sociale şi comportamentele dezvoltând modele viabile pentru copii şi adolescenţi de a participa în procesele de decizie din societate.

Mecanismele trebuie încă să fie dezvoltate în interiorul organelor administrative astfel încât să asigure consultarea sistematică a copiilor şi analizarea serioasă a opiniilor acestora.

Obiectivul ar trebui să fie acela de a crea o cultură de o mai mare receptivitate cu privire la punctele de vedere ale copiilor. Din păcate mulţi adulţi par să considere aceste idei ca o potenţiala ameninţare. Problema influenţei copiilor în procesul de decizie pare să fie văzută ca “un joc cu sumă nulă” – adică acea situaţie în care o parte câştigă pe seama faptului că cealaltă parte pierde). Altfel spus, dacă copii ar primi mai multă putere, adulţii cred că ei vor pierde o parte din puterea lor şi vor fi mai puţin capabili să controleze familial, sau să păstreze disciplina în şcoli.

În anumite ţări, adulţii s-au opun în mod agresiv la participarea copiilor în procesul de decizie, în numele aşa numitului drept al părinţilor sau în numele unor principii religioase. Va mai dura până când se va putea schimba o societate atât de încrâncenată în atitudini patriarhale împotriva copiilor.

Cum poate fi această pusă în dezbatere într-un mod care să aibă sens? Cum poate să se demonstreze că nu există nici o contradicţie între a da copiilor dreptul de a-şi influenţa viaţa şi societatea, pe de o parte, si a asigura că nu este periclitat rolul adulţilor de a avea grijă de copii şi de a îi proteja pe de altă parte? Cum se poate să se pună în evidenţă cât mai clar faptul că această problemă nu este un joc cu sumă nulă, dar că toate părţile au de câştigat dacă adulţii învaţă să sprijine copiii în exercitarea drepturilor lor?

În cele ce urmează sugerăm câţiva primi paşi;

1. Locul principal în care copii îşi desfăşoară activitatea este căminul familial. Trebuie să fie o prioritate popularizarea printre părinţi şi îngrijitori a dreptului copiilor de a le fi ascultate opiniile şi ajutarea acestora de a înţelege cum trebuie să îşi adapteze rolurile parentale din acest punct de vedere.

2. O altă arenă important este şcoala şi grădiniţa.
Învăţarea interactivă, curriculum relevant precum şi atitudinea şi procedurile democratice sunt contribuitori importanţi. Aceste măsuri ar trebui să se focalizeze pe întărirea abilităţii copiilor de a exprima opiniile lor, să poată să opereze procesele democratice şi să înţeleagă mai bine societatea şi problemele ei. Un pas important înainte este creşterea capacităţii printre profesori şi personalul şcolar de a îi asculta pe copiii, de a îmbunătăţi dialogul şi de a promova rezolvarea conflictelor într-o manieră democratică.

3. Organizaţiile copiilor care militează pentru realizarea drepturilor copiilor ar putea fi promovate, si alte ONG-uri care lucrează cu şi pentru copii, ca de pildă cluburile de sport, organizaţiile caritabile, ar putea fi încurajate să asculte pe copii mai mult şi să le respecte punctele de vedere.

4. Partidele politice ar trebui încurajate să îşi dezvolte capacitatea de a lua în considerare punctele de vedere ale copiilor şi de a îmbunătăţi influenţa copiilor în afacerile politice.

5. Televiziunea, radioul şi presa scrisă ar trebui să aibă ştiri “prietenoase faţă de copii” [pe care copiii să le poată înţelege] şi să se asigure că punctele de vedere ale copiilor sunt prezentate în emisiunile care privesc aspect de interes pentru copii. Mai mulţi corespondenţi care să fie dedicaţi problematicii copiilor şi mai mulţi corespondenţi tineri ar putea fi bineveniţi.

6. Paşi ar trebui să fie luaţi să se facă sistemul justiţiei mai prietenos faţă de copii. Procedurile juridice ar trebui ajustate pentru a întâmpina nevoile copiilor indiferent dacă sunt delicvenţi, victime sau martori. Copii ar trebui să aibă o influenţă în deciziile administrative sau juridice care se referă la ei, ca de pildă în deciziile cu privire la încredinţarea custodiei sau a adopţiei.

7. Guvernele ar trebui sa definească care sunt acele problematici care au un impact mare asupra vieţii copiilor şi asupra căruia ar trebui prin urmare aceştia să aibă dreptul de a îşi spune cuvântul, ca de pildă politicile cu privire la familie, planificarea diferitelor facilităţi ale comunităţii sau serviciile de recreere. Ei ar trebui să identifice căi clare prin care să aibă în vedere opiniile copiilor şi să se asigure că ele sunt reprezentative şi relevante. Ar trebui să fie explorate canale de exprimare adecvate pentru fiecare grup de vârstă inclusiv pentru copiii mici – ca de pildă dialogul cu preşcolarii, întrunirile cu copiii de vârste şcolare, chestionarele de opinie şi alte modele. Ar trebui să se ia măsuri special pentru a îmbunătăţi vocea grupurilor de copiii cu dizabilităţi sau a altor grupuri dezavantajate şi de a explora cum este posibil să se depăşească astfel de constrângeri.

Aceşti paşi ar fi aliniaţi viziunii lui Janusy Korczak. Ar permite copiilor să se exprime şi ar ca punctele lor de vedere să fie ascultate şi respectate în cămine, în şcoală, în comunitate de la o vârstă mai tânără întărindu-le sensul de apartenenţă şi abilităţile de a îşi asuma responsabilităţi.




ref.[ngo4145]
Colectivul ARPCC

Tata,spune-mi o poveste de noapte buna

Acest articol poate fi gasit si aici


Traducator: Ramona Boldea


Inca de la o varsta frageda mama mi-a indus dragostea pentru muzica.La varsta de 3 ani mi-a daruit un casetofon cu o pereche de discuri mici din plastic de culaore rosie speciale pentru copii si 78 rpm 10’’ inregistrate de Columbia.Melodia mea preferata,cea pe care o ascultam in mod repetat a fost “Spune-mi o poveste” scrisa de Terry Gilkyson si interpretata de Jimmy Boyd si Frankie Laine (Pentru CD si MP3 generatiile nefamiliarizate cu inregistrari pre-digitale, cititi pe Wikipedia la Gramofon).

Junior ii cere tatalui sau “Spune-mi o poveste, atunci cand voi merge la culcare”.Tatal se relaxeaza dupa o zi grea de munca spune versiunea sa:Ohh griji griji,obosit se termina ziua mea/Vine timpul pentru a merge acasa,fara a lua salarul/Acasa,unde langa foc te poti relaxa/Papacii langa scaun,nici o griji,nici o preocupare/Dupa care Junior apare leganandu-se cu micul lui topor.Junior persista.In cele din urma tatal inmoaie,doar pentru ca Junior intrerupe povestea sa:A fost odata ca niciodata,imi amintesc cu greu.Junior:Nu te intoarce in istorie,memoria ta e cam lenta.

Societatea noastra detine un dublu standard al curiozitatii legat de incurajarea parintilor pentru a imparti custodia.De exemplu dorim ca tatii sa fie implicatii mai mult in cresterea sugarilor si copiilor mici –rasfatarea lor dimineata,linistirea lor in timpul noptii,schimbarea scutecelor,hranire,baie,punerea la somn si spunerea de povesti inainte de somn.Dar atunci cand parinti sunt separate unii oameni considera ca cei mici trebuie sa petreaca fiecare noapte intr-o singura casa,de obicei a mamei,chiar si atunci cand acest lucru inseamna pierderea atentiei tatalui.In ciuda tuturor progreselor in spargerea acestor bariere,multi dintre noi inca mai cred ca este rolul exclusive al mamei sa aibe grija de sugari si cei mici,iar asta poate pune in pericol bunastarea celor mici daca raman in grija tatilor.

Rezultatul este un plan comun de custodie in cazul in care sugari si copii mici ai caror parinti sunt separati,ei isi pot vizita tatii doar 2 ore sau 2 zile pe saptamana.Uneori graba de a muta copii de la o locuinta la alta este o perdieca in fondarea unei relatii cu tatal.

Zilele trec iar expertii au sfatuit tatii divortati sa o pauza la viata de familie si sa ramana un simplu vizitator in viata copiilor lui.Cresterea gradului de constientizare a copiilor cu situatia parintilor, indifferent daca ei locuiesc sau nu impreuna,a condus la tentinta da a imparti custodia.Cu toate acestea Cu toate acestia unii experti considera ca pentru parinti care impart custodia unei adolescent e cel mai indicat,dar nu este adecvat pentru cei mici.

Ce ar putea face stiinta in aceste problem?Pentru a afla,am petrecut 2 ani in revizuirea literaturii stiintifice relevante si am verificat in prealabil analizele mele cu un grup de international de experti in domeniul dezvoltarii timpurii a copilului si divortului.Rezultatele apar in:Stiintele Sociale si Planurile Parentale pentru cei mici:Un raport de conses public de American Psychological Association,in prestigioasa revista Psihologie,Politici Publice si Drept.Raportul arata aprobarea a 110 dintre cei mai importanti cercetatori si practicieni din lume.
Primul nostrum obiectiv a fost de a oferi o imagine de ansamblu echilibrata si correct stabilita,de cercetarea facuta in ultimii 45 anii,relavante la planurile de impartirea custodiei la copii mai mici de 4 ani a caror parinti au fost separati.Al doilea obiectiv a fost sa oferim orientari sustinute empiric de factorii de decizie politica si pentru persoanele care iau decizii de custodie.

Nu am gasit nici un sprijin pentru idea ca cei sub 4 ani,unii spun chiar sub 6 ani,trebuie sa isi petreaca tot timpul cu un singur parinte, in conditiile in care si celalalt parinte este atent,grijuliu si iubitor.Avertismentele pentru sugari si copii mici care trebuie sa isi petreaca fiecare noapte cu un parinte sunt in contradictie pentru dezoltarea unor relatii positive parinte-copil.Sugarii si copii mici au nevoie in permanenta de de parinti care raspund cu afectiune si sensibilitate la nevoile lor.Ei nu au nevoie de cele mai multe ori de un parinte cu norma intreaga sau prezenta non-stop.Multe mame casatorite lucreaza in ture de noapte care le tine departe de cei mici noaptea.La fel ca mamele casatorite si cele singure nu le e teama sa lase copilul in grija tatilor.Pentru a mari sansele pentru o legatura sigura la sugari pe tot parcursul vietii cu ambi parinti,politicile public ar trebui sa incurajeze ca ambii parinti sa particile activ la ingrijirea pe timpul zilei cat si noaptea.Oamenii de stiinta care studiaza beneficiile relatiilor copiiilor cu ambi parinti si nu gasesc nici un suport empiric pentru credinta ca mamelor sunt necesare sa joace un rol unic in viata celor mici decat tatii.Pe scurt,dupa separarea lor, parinti trebuie sa mareasca timpul petrecut cu copii,inclusive pe timpul nopti.

In mod firesc,un parinte comun nu este potrivit pentru toate familiile.Indiferent de varsta copiiilor,parinti ar trebui sa ia in considerare o serie de factori atunci cand se creaza un plan.Ceace functioneaza pentru un copil intr-o familie,nu poate fi cel mai bun pentru un alt copil dintr-o alta familie.Recomandarile noastre se aplica pentru majoritatea familiilor.Faptul ca unii parinti sunt neglijenti,abuzivi sau extreme de deficitari in implicarea lor- parinti cu copii care au nevoie de protectia lor,chiar si in familiile intacte-care nu ar trebui privarea majoritatii copiilor crescuti cu doi parinti iubitori,chiar daca ingrijirea dupa se va face separat.

Este timpul sa rezolvam ambivalenta si ideile contradictorii despre rolurile tatilor si mamelor in viata copiilor.Daca pentru copil lectura “Noapte buna luna” citita de tata are o valoare mare iar pentru copilul sau este linistitor chiar daca este irascibil la 3 AM,atata timp cat parinti locuiesc impreuna,de ce se retrage sprijinul si copilul se priveaza de aceste expresii ale iubirii paterne,doar pentru ca parinti nu mai locuiesc impreuna,sau doar pentru ca nu mai e cazul?



ref.[ngo 1589]
Colectivul ARPCC

Sesizarea privind perimarea cererii de chemare in judecata

Sentinta in original aici 

Pe rol se afla soluţionarea cauzei civile având ca obiect ,,exercitarea autoritate părintească, stabilire domiciliu minor şi pensie de întreţinere, privind pe reclamantul B, cu domiciliul în ...., judeţul ...., CNP ...., în contradictoriu cu parata Z, cu acelaşi domiciliu, citată şi în comună ...., la familia ....., părinţii săi, prin curator, avocat ...., cu domiciliul în ....., Judeţ ....

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns reclamantul personal, lipsind parata.
Procedura de citare este nelegal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care, se constată că procedura de citare cu parata este nelegal îndeplinită, citaţia emisă către această fiind restituita la dosar, cu menţiunea oficiu a perimării, precum şi că în cauză a fost întocmit referatul asupra actelor de procedura în legătură cu perimarea, prevăzută de art.420 alin. (1) C.pr.civ.; se constată că prin încheierea de şedinţa din data ...., instanţă a dispus suspendarea judecăţii, precum şi că la data de ...., prin intermediul email-ului instanţei, s-a depus la dosar de către reclamant cerere de repunere pe rol, cerere de ajutor public juridic, precum şi un set de înscrisuri.

Reclamantul menţionează că nu a fost în măsură să achite onorariul pentru avocatul desemnat.
Instanţa pune în discuţia părţilor sesizarea privind perimarea cererii de chemare în judecată.
Reclamantul solicita respingerea sesizării privind perimarea.
Instanţa reţine cauza în vedere analizării cu prioritate a condiţiilor privind perimarea cererii de chemare în judecată.

Judecătoria
La data de ...., s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei ...., sub nr. ..../..../...., cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B, în contradictoriu cu parata Z, prin care acesta a solicitat ... spre creştere şi educare a minorului rezultat din căsătoria părţilor, ...., născut la data de ...., ..... pensie de întreţinere în raport de veniturile paratei, precum şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art.398. art.499, alin.1, art 529 şi art.533 Cod Civil.
În dovedirea cererii au fost depuse înscrisuri ( filele nr...., din dosarul cauzei ).
La termenul de judecata din data de ... instanţa a luat act de modificare a cererii de chemare în judecată în sensul că reclamantul a solicitat cu referire la punctul nr.1 al acţiunii, exercitarea autorităţii părinteşti exclusive cu privire la minor.
Prin încheierea de şedinţa din data de ... instanţa a dispus citarea paratei prin publicitate, constatând îndeplinite dispoziţiile art.167, alin.1. C.p.c, desemnând în calitate de curator, pe domnul avocat...., pentru reprezentarea intereselor paratei şi stabilind remuneraţia provizorie la suma de .... lei, în sarcina reclamantului.

La termenul de judecata din data de .... cauza a fost suspendată în temeiul art.242. alin.1, având în vedere că reclamantul nu şi-a îndeplinit obligaţia stabilită în sarcina sa, în sensul de a pune la dosar dovada achitării onorariului provizoriu în cuantum de .... lei, pentru curatorul desemnat al paratei, avocat .....

Cauza a fost repusă pe rol din oficiu în vederea discutării perimării cererii de faţă, conform procedurii prevăzute de art.420 C.p.c.

La data de .... reclamantul a depus la dosar cerere de repunere pe rol şi cerere de ajutor public judiciar, având anexate înscrisuri ( filele nr.115 - 132 din dosarul cauzei )
Instanţa procedează la analizarea cu prioritate a condiţiilor privind perimarea cererii de chemare în judecată.

Conform dispoziţiilor normative care reglementează instituţia perimării, faţă de data introducerii cererii de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Slatina.

Potrivit art.416 C.pr.civ : "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire ... cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în reducere din ....  părţi, timp de 6 luni (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedura îndeplinit de părţi sau din instanţă."

Analizând sesizarea din oficiu privind perimez cererii din perspectiva textului de lege citat anterior, judecătoria, constantă ca în cauză sunt întrunite condiţiile cerute de lege pentru constatarea cererii ca fiind perimata, deoarece de la data suspendării judecăţii în prezenţa cauza ( ----- ) şi până la data sesizării întocmite o perioadă de timp mai mare de 6 luni şi nu poate fi reţinut motiv de suspendare sau de întrerupere a termenului de perimare.


PENTRU ACESTE MOTIVE, JUDECĂTORIA, ÎN NUMELE LEGII, HOTĂRĂŞTE :

Constată perimata cererea formulată de reclamantul B, cu domiciliul în ...., judeţul ...., contradictoriu cu parata Z, cu acelaşi domiciliu, citată şi în comună.... , sat .... , judeţul ...., la familia părintească, stabilire domiciliu minor şi pensie de întreţinere".
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţa publică astăzi, ....


ref.[ngo1267]
Colectivul ARPCC